Nopţi albastre, pastelate,
Sfeşnice de adevăruri,
De prin vremile uitate,
Când ne legănam în ceruri,
Vă rechem din blânda noapte,
Bolta s-o-nvârstaţi în stele,
Să mă joc, vrăjit în şoapte,
Joc de zâne, joc de iele.
Nopţi albastre, nopţi de vise,
Numai voi nu m-aţi trădat.
Clipe de dureri ucise
Cer albastru, pastelat.
Nopţi albastre, nopţi de vise,
Numai voi nu m-aţi trădat.
Clipe de dureri ucise
Cer albastru, pastelat.
Să revăd ca-ntr-o oglindă
Casa noastră din poveste,
Busuiocul prins în grindă
Şi muşcatele dând veste
Că s-a-ntors acasă feciorul
Pribegit prin altă lume,
Cum, pe cer, pribeag e norul.
Să aud şi vorbe bune.
Nopţi albastre, nopţi de vise,
Numai voi nu m-aţi trădat.
Clipe de dureri ucise
Cer albastru, pastelat.
Nopţi albastre, nopţi de vise,
Numai voi nu m-aţi trădat.
Clipe de dureri ucise
Cer albastru, pastelat.
Mama, aşteptând în tinda
Cu diregi subţiri, albaştri,
Să desferece oglinda
Anilor trăiţi în aştri.
Mâna e ca odinioară,
S-o sărut cu drag, umil.
Scos din vremea care zboară,
Să mă văd din nou copil.
Nopţi albastre, nopţi de vise,
Numai voi nu m-aţi trădat.
Clipe de dureri ucise
Cer albastru, pastelat.
Nopţi albastre, nopţi de vise,
Numai voi nu m-aţi trădat.
Clipe de dureri ucise
Cer albastru, pastelat.
Lacrimi, înflorind din gene,
Şiroind pe-al meu obraz,
Gura descleştată-n geme
Să-mi vestească că sunt treaz.
Sub privirea caldă a mamei
Să fiu sigur ca şi atunci,
C-am trecut de poarta vamei,
Că sunt prunc, deşi am prunci.
Nopţi albastre, nopţi de vise,
Numai voi nu m-aţi trădat.
Clipe de dureri ucise
Cer albastru, pastelat.
Nopţi albastre, nopţi de vise,
Numai voi nu m-aţi trădat.
Clipe de dureri ucise
Cer albastru, pastelat.
Să-i şoptesc, ca-n alba vreme
Neatinsă de păcat:
«Mamă, mamă, nu te teme,
Mort am fost şi am înviat!»
|
НАЗАД